Tradiții

CLĂCILE (CLACĂ)

• Clăcile sau Claca după cum este denumită în DEX arată astfel: 

„CLÁCĂ, clăci, s.f. 1. Formă caracteristică a rentei feudale, constând din munca gratuită pe care țăranul, fără pământ, eraobligat să o presteze în folosul stăpânului de moșie. * Expr. Lucru de clacă = lucru făcut fără tragere de inimă, demântuială, prost. 2. Muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțităori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri etc.”

• Aici, în Lunca Cernii, claca presupune o întâlnire a unor săteni tocmiți cu o zi sau două înaintea unei sărbători, în care vin de bună voie în sprijinul consăteanului a munci la cositul fânului, sapă, cărat gunoi. La bunica mea sau la cei care am văzut, claca se tocmea doar la cositul fânului unde aveau o suprafață mai mare de cosit și unde un singur om nu putea să cosească totul într-o singură zi. Așadar, veneau mai mulți.
• Acest lucru nu presupunea luarea de bani, însă gazda trebuia să le pregătească de mâncare: mic dejun, la amiază și seara.
• Munca efectivă începea la ora 6 dimineața, pe la 9-10 se lua micul dejun, la 12-13 se lua prânzul, apoi seara pe la ora 17-18.
• În opinia mea, acest obicei era util în rândul sătenilor mai bătrâni din sat, însă nu înțeleg de ce într-o zi de sărbătoare. Probabil că atunci erau toți acei săteni acasă pentru a putea veni la muncă.

NEDEILE

• Nedeile sunt sărbători specifice fiecărei localităţi.
• În aşezările pădureneşti nedeia se organizează aproape de ziua sfântului care protejează biserica din sat, datele fiind stabilite cu mulţi ani în urmă. De regulă, atunci se pregătesc bucate alese şi se primesc oaspeţi (rude şi prieteni) veniţi de departe. După slujbă, tinerii tocmesc muzicanţi din satele vecine. Spre seară, muzicanţii se prezintă la căminul cultural, aşteptaţi cu nerăbdare mai ales de tineri.
• În cele din urmă vă spun și datele nedeilor în satele:

Lunca Cernii de Jos: 26 octombrie - Sfântul Dumitru.

Lunca Cernii de Sus: 8 noiembrie - Sfinții Mihail și Gavril.

Meria: 14 octombrie - Sfânta Parascheva.

Negoi: 20 iulie - Sfântul Ilie.

ALIMORI

Video aici

• Alimori este o datină străveche care a ajuns și în zilele noastre. Ea este sărbătorită în postul Paștelui, mai precis în săptămâna mare, aici în comună.
• Această sărbătoare este așteptată cu mult drag de tinerii din sat. Cei care strigau Alimori nu puteau fi opriţi sub nici o formă, cel vinovat nu ştia de la cine şi de unde vine strigătura.
• În ce constă acest obicei? Se fac grămezi de paie, lemne, sandale de cauciuc; mai nou cauciucuri de mașini și spray-uri pentru pocnit. Aceste grămezi se fac undeva pe o culme mai înaltă unde să se poată vedea focul și auzi strigătele tinerilor.
• După cum am specificat mai sus puteţi vizita oamenii, să vizualizaţi costumele populare ţesute manual cu ceva mai mult timp în urmă.

ȘEZĂTORILE

• Șezătorile se organizau ceva mai în urmă, rar mai întâmplându-se în zilele noastre. Aceste sezători constau în strângerea mai multor persoane la cineva acasă. După cum știți satele de munte sunt mai răsfirate decât cele de la câmpie. Astfel vecinii cei mai apropriați se strângeau pe rând la fiecare acasă după culegerea recoltei de pe câmp, chiar și iarna.
• Chiar și așa, sătenii nu plecau de acasă până când nu hrăneau animalele pentru seară. O astfel de șezătoare se desfășura chiar și până după miezul nopții.
• Aici, femeile torceau, țeseau la război, depănau lâna. La ajutatul depănatului lânei, femeile erau ajutate de bărbați.
• În ziua de azi nu mai sunt organizate șezători în număr mare. Sătenii se strâng în centrul comunei, în ziua de duminică după ce au fost la biserică, la magazinele situate acolo. Se cumpără cele necesare pentru un nou început de săptămână de muncă. Tot aici se mai întâlnesc săteni care nu s-au mai văzut de ceva timp, schimbând 2-3 vorbe la “o răcoritoare”.