Istoric Lunca Cernii

„Parohie înființată la finele veacului 18-lea. Ca parohie ori ca filie nu ocură nici în conscripția din 1733, nici în cea din 1765 și așa e întemeiată tradițiunea poporului, că la început în Luncă au fost numai 9 case, pe dealul Ableu, în hotarul Luncii, în apropierea dealului Titiana, unde era comuna bisericească, care consta din familiile Lepa, Crăciunesci, Borbonesci și Stonesci.

Pe vremea Curuților cei din Ableu s-au retras pe dealul Mesteacăn, unde s-a edificat biserica, care putredind la 1763. și-au edificat alta, care pe la 1885 s-a ruinat și în locu-i s-a edificat cea nouă la 1898. Comuna Mesteacăn ocură și în conscripția din 1733 cu 16 familii și cu biserică, dar fără preot și porțiune canonică. Cu timpul unii dintre locuitori s-au retras lângă râul Cerna, unde erau pășuni bune și au început a-și face sălașe de vite și apoi s-au mutat cu totul acolo. Prin acesta s-a format comuna proprie Lunca, care pe încetul întinzându-se în vale pe lângă râul Cerna s-a despărțit în două comune: Lunca de jos și Lunca de sus. 

Locuitorii din Lunca de sus se poreclesc bădini, de la vasul în care se alege untul, pentru că se mutau cu stâna de la Lunca la Mesteacăn.

Cei din Lunca de jos sau inferioară se poreclesc târgăi, de acolo, după părerea poporului, că la umblat își trag prea tare picioarele după ei.”