Introducere - Istoria Comunei Lunca Cernii de Jos

Sat puternic de munte, cu case din bârne de fag, mai rar din brad, acoperite cu paie țuguiate, înnegrite de fum și de neglijența stăpânilor. Oamenii nu făceau mare diferență între locuința lor și adăpostul pentru animale, de multe ori fiind sub același acoperiș. Casele erau așezate de-a lungul a aproape 10 kilometri, pe ambele maluri ale râului Cerna, sau risipite pe coastele și pâraiele din apropierea acestui râu cenușiu, care atunci când se tulbura devenea de un negru adânc – de aici și numele său.

Lunca, sau mai bine spus Luncile, altădată populate doar de sălbăticiunile codrilor, au fost locuite de câteva veacuri de mulți români sărmani. Ar fi un loc frumos de trai și petrecere, dacă nu ar fi atât de izolat de lume, închis între dealuri mari, peste care se trece cu greu pe drumuri foarte proaste. Administrația, deși încasează din aceste sate taxe considerabile pentru așa-numita „dare a drumului”, are alte preocupări decât întreținerea căilor de acces. Drumuri pe care doar rar calcă „măriile lor” – domni solgabirăi, judecători și avocați – veniți chipurile să facă dreptate, dar mai ales să-și încaseze diurne și indemnizații grase. Acestea îi îngrozesc pe blânzii munteni, care adesea se retrag în pădure când văd intrând în sat „negreața”, cum numesc ei pe cei îmbrăcați altfel decât în cojocul lor de oaie și în șuba de pănură albă.

Despre trecutul Luncilor se știe puțin. S-ar putea totuși scrie istoria vieții acestui popor simplu, care dorește doar să fie lăsat în pace, să-și petreacă în singurătate și monotonie zilele grele, păzindu-și vitele pe coastele prăpăstioase, doborând copacii codrilor ca să-și ridice umilele adăposturi, unde să-și păstreze puțina avere și să-și ducă în tăcere și suferință iernile lungi și aspre.

Lunca Cernii avea poșta la Densuș și gara la Hațeg.

Începuturile școlii în Lunca Cernii

Prima școala în Lunca Cernii a luat naștere în anul 1845, când s-a pus învățător un tânăr din sat cu numele Ianăș Zepa, absolvent de 6 clase la gimnaziul din Alba-Iulia.

În anul 1848, acesta s-a făcut tribun și a luptat contra ungurilor care l-au căutat, mai apoi, acasă ca să-l omoare și negăsindu-l au aprins casa parohială.

După revoluție a fost învățător preotul Ioan Zepa. 

În anul 1857 a fost numit învățător Petru Rădoniu de la Hațeg. 

În anul 1865 a fost numit învățător Iosif (Joșca) Pop, acesta a fost plătit cu 100 fl din veniturile cantorale. Acesta a fost sfințit preot în 1871 pentru parohia Silvașul de Sus până în 1873.

A urmat ca învățător Petru Vlăiconiu, cu puțină școală.

Până în acest moment, nu era o școală propriu-zisă, se inchiria câte o casă unde se desfășurau orele.

Prima școală zidită a fost în anul 1879 și a fost numit învățător Ioan Fărcaș care a stat până în anul 1895 când a ieșit la pensie.

În 1895-1896 a suplimit cooperatorul Aron Mihăescu.

În 1896-1897 a fost învățător Lazăr Cozma.

În 1897-1898 a fost învățător Silviu Barbescu, apoi a devenit preot în Crivobara.

În 1898-1899 a fost învățător Ioan Catarig.

În 1899-1900 a fost învățător Ioan Barbenița.

În 1900-1901 a fost învățător Maxim Ilca, apoi a devenit preot în Dragșina.

În 1901-1903 a fost învățător Petru Turcu.

În 1903-1904 a fost învățător Ioan Sima.

În 1904-1906 a fost învățător Ioan Zepa.

În 1906 s-a înființat prima școala separată pentru Lunca Cernii de Sus unde s-a numit învățător Ioan Zepa.

Școala zidită în Lunca Cernii de Jos a rămas doar pentru copiii din Lunca Cernii de Jos, unde învățător a devenit Alesandru Peștean, iar în 1910 a fost Ioan Moldovanu.

Sursa: Istoria Vicariatului greco-catolic al Hațegului de Dr. Jacob Radu (canonic) - Lugoj, 1913

Manastirea din Negoiu...

 Probabil putini cunosc faptul ca a fost o manastire in satul Negoiu. Cautand si citind despre satele din Comuna Lunca Cernii de Jos am dat despre o scriere care a fost in aceasta manastire de pe sfarsitului anilor 1600.

Este o scriere in limba latina dedicata unui nobil pe nume Sigismund Csermenyi de Rachitova. 

Tradus:

O

Moarte

Cat de amara este amintirea

Ta.

Aici zace nobilul Dom.

Sigismund

Csermenyi de Rachitova a

murit in

2 ianuarie 1693 in

al 63-lea an de viata.

Frank si cabana lui...

 Frank. Walter Frank a fost un inginer silvic născut în anul 1933 în comuna Satchinez din județul Timiș.

A fost un neamț get-beget născut în România, a iubit până la suferință pădurea vie. A reușit să conserve 14 454 de hectare de pădure a Ocolului Silvic din Rusca Montană până la ieșirea la pensie.

A reușit să înființeze 2 rezervații naturale PLEȘU și RUSCA MONTANĂ, cu păduri virgine și posibil cu arbori seculari.

Mulți dintre voi îl cunoașteți doar după cabana lui din inima munților Poiana Ruscă. Acest om a fost mult mai mult decât un simplu inginer silvic prin ce a făcut pentru pădure în comuna Rusca Montană.

Știai că...?

 Știai că în Comuna Lunca Cernii de Jos au existat 14 școli generale?

• Lunca Cernii de Jos - 1 școală cu 61 de elevi și 2 cadre didactice.
• Ciumița - 1 școală cu 7 elevi și 1 cadru didactic.
• Fântâna - 1 școală cu 10 elevi și 1 cadru didactic.
• Gura Bordului - 2 școli cu 13 elevi și 2 cadre didactice.
• Lunca Cernii de Sus - 2 școli cu 180 elevi și 9 cadre didactice.
• Meria - 3 școli cu 152 de elevi și 11 cadre didactice.
• Negoiu - 3 școli cu 129 elevi și 10 cadre didactice.
• Valea Babii - 1 școală cu 12 elevi și 1 cadru didactic.

Istoric Lunca Cernii

„Parohie înființată la finele veacului 18-lea. Ca parohie ori ca filie nu ocură nici în conscripția din 1733, nici în cea din 1765 și așa e întemeiată tradițiunea poporului, că la început în Luncă au fost numai 9 case, pe dealul Ableu, în hotarul Luncii, în apropierea dealului Titiana, unde era comuna bisericească, care consta din familiile Lepa, Crăciunesci, Borbonesci și Stonesci.

Pe vremea Curuților cei din Ableu s-au retras pe dealul Mesteacăn, unde s-a edificat biserica, care putredind la 1763. și-au edificat alta, care pe la 1885 s-a ruinat și în locu-i s-a edificat cea nouă la 1898. Comuna Mesteacăn ocură și în conscripția din 1733 cu 16 familii și cu biserică, dar fără preot și porțiune canonică. Cu timpul unii dintre locuitori s-au retras lângă râul Cerna, unde erau pășuni bune și au început a-și face sălașe de vite și apoi s-au mutat cu totul acolo. Prin acesta s-a format comuna proprie Lunca, care pe încetul întinzându-se în vale pe lângă râul Cerna s-a despărțit în două comune: Lunca de jos și Lunca de sus. 

Locuitorii din Lunca de sus se poreclesc bădini, de la vasul în care se alege untul, pentru că se mutau cu stâna de la Lunca la Mesteacăn.

Cei din Lunca de jos sau inferioară se poreclesc târgăi, de acolo, după părerea poporului, că la umblat își trag prea tare picioarele după ei.”

Poze istorice. Setul 7.

 

De Boboteaza, in drum spre Biserica. Lunca Cernii, 1930

In drum spre Biserica, 1930

Cimitir cu brazi si steaguri. Lunca Cernii de Jos, 1931

Citirea evangheliei

Impartirea colacilor la mormant. Lunca Cernii de Jos 1928

Inmormantare, rudele inconjurand de trei ori mormantul. Lunca Cernii de Jos 1928

Inmormantarea

Inmormantarea unei batrane, Meria, 1928 

Inmormantarea unei batrane, Meria, 1928 

Inmormantarea unei batrane, Meria, 1928 

Inmormantarea unui barbat, Lunca Cernii de Jos 1928 

Ridicarea bradului la inmormantarea unui fecior, Lunca Cernii de Jos 1928

Sursa: MET (Muzeul Etnografic al Transilvaniei)  https://www.facebook.com/muzeul.etnografic.al.transilvaniei

&

https://www.facebook.com/biblio.huniad